- Buna ziua, Antonio, si felicitari! Pe data de 20 octombrie 2021 fabrica “Steaua Reds” a implinit 23 de ani. Vorbim despre indepartatul an 1998…..cum ai aflat despre Moldova si cum ai ajuns la Chisinau?
Am ajuns la Chisinau dupa 20 de zile petrecute in Romania, la Braila, unde fusesem informat ca exista o veche companie la Cahul (Tricon) care la moment nu producea nimic, era inchisa, dar avea utilaje si posibilitate de producere. Am trecuti frontiera, era greu de trecut pe vremuri pentru un strain ca mine si de atunci am inceput sa locuiesc in Moldova. A fost foarte complicat, primele contacte cu conducerea acelei fabrici, care in acel moment era complet inchisa, nu producea nimic, atat imbracaminte, cat si tricotaje. Incetul cu incetul am deschis o masa de discutii pentru un program de pornire si am inceput sa miscam utilajele, in adevaratul sens al cuvantului, sa miscam, deoarece, din pacate, nu se primea nimic bun. Produsele, care incercam sa le facem, erau modele care pentru compania respectiva erau foarte departe de fezabilitatea si de cunostintele lor. Incetul cu incetul am reusit sa o activam intr-un mod important, Tricon a renascut, cel putin in sectorul tricotajeloral, impreuna cu noi si iata-ne aici. Am ajuns si la Chisinau, unde am gasit oportunitatea de a lucra atat, executand prelucrare activa, cat si posibilitatea de a intra in societate cu Statul pentru a putea achizitiona ceea ce astazi este imobilul nostru totalmente. Pentru aproximativ doi ani am fost in societate cu Statul, clar ca majoritaea era a noastra, pina cand Statul a eliberat situatia pentru a achizitiona suta la suta imobilul si compania. De acolo a pornit …era anul 1998, fata de 1990 care a fost pentru mine primul an de intrare in Moldova. Si in 1998, s-a nascut istoria fabricii Steaua Reds.
- Cum te-ai simtit toti acesti ani in Moldova, atat din punct de vedere profesional, cat si personal? Cum s-a schimbat Moldova dupa acesti 23 ani?
Ei bine, sa zicem ca la inceput a fost foarte complicat. Dupa cum bine stiti, inceputul anilor 90 era dificil. Primii doi ani am locuit intr-un hotel, in care situatia era foarte grea, deoseita, aproape imposibila pentru mine.
Se deosebea de ceea ce cunosteam eu in Europa. Era complicat cu mancarea, pot sa va povestesc, aproape ca o anecdota, ca in 16 zile de prezenta in Moldova, sa zicem in a doua sau a treia calatorie care am facut-o in anii 90, stand la Chisinau, m-am intors in Italia cu 8 kg mai putin. Pare o anecdota aceasta, dar am ajuns sa mananc 15-16 zile numai caviar si band vin spumant. Astazi pare un lucru cu adevarat fantastic, caviar si vin spumant… primele doua zile, da, poate merge bine, era un lucru deosebit si exceptional, dar dupa cateva zile in care nu gasesti nici apa, nici alta mancare, devine destul un lucru de greoi. Astazi eu nu mai mananc caviar. Iata deci, a fost complicat, la orele 16.00 se deconecta curentul electric si companiile erau nevoite sa-si opreasca activitatea, strazile erau intunecate, singura cale pentru a te deplasa – taxiurile, care erau foarte putine si cele care erau nu aveau benzina. Asa ca, pentru a ma deplasa de la Chisinau la Cahul imi amintesc ca, cine trebuia sa ma insoteasca cu un microbuz, mai intai trebuia sa gaseasca 10 litri de benzina dintr-o parte, 10 litri din alta parte ca sa reuseasca sa faca plinul ca sa plecam la Cahul.
Astazi lucrurile s-au schimbat mult, desigur. Ajungi in Moldova, in capitala Chisinau – o capitala europeana, poate chiar mai mult de o capitala europeana, pentru cu adevarat este totul iluminat, chiar de la prima privire impresioneaza mult. Impresioneaza, de asemenea, mult traficul care este. Sunt multe inca, automobile foarte scumpe care in Europa le vezi una in zi, aici vezi o suta zilnic. Standard de viata inalt, foarte important, restaurante mereu pline. Sintem in anul 2021, lucrurile s-au schimbat mult si pentru mine este o multumire pentru ca intr-o mica parte, probabil, am participat si eu la crearea acestor schimbari, cel putin cred ca am dat ceva Republicii Moldova. Sunt foarte mandru, am petrecut jumatate din viata mea in Republica Moldova, deci prietenii imi spun in gluma ca sunt deja moldovean. Si eu, chiar ma simt, nu zic moldovean, deoarece radacinile mele sunt italiene, dar daca sunt in Italia si aud pe cineva vorbind rau despre moldoveni, ma deranjeaza.
- Te simti aici cum ar fi a doua ta patrie?
Da, desigur.
- Care sunt problemele principale cu care te confrunti ca antreprenor astazi in Republica Moldova?
In primul rand birocratia care exista in sectorul vamal, documentatia pentru administrarea afacerilor, dar lucrul cel mai important la moment este, din pacate, lipsa angajatilor, nu se mai gaseste forta de munca si acei care i-i gasesti nu sunt specializati, chiar daca in sectorul meu specializarea sa zicem… suntem daca nu singura, aproape singura companie, una din doua care exista, care fac acelasi produs de tricotaje si, deci, persoane specializate la acest tip de lucru nu este usor de gasit. Cu toate acestea, pe langa lipsa fortei de munca, la cei care au ramas in Moldova si care ar fi disponibili sa lucreze, nu gasesti o cultura a vointei de munca. Aceasta este cea mai mare problema, dar mai presus de toate nu mai sunt lucratori.
- Cum a depasit fabrica criza pandemica?
Din fericire am fost foarte atenti chiar de la inceput. Daca trebuie sa povestesc ceea prin ce a trecut compania, practic de la inceputul pandemiei eu eram in Moldova si clar ca vazand emisiunile italiene, am inteles importanta anumitor situatii, a anumitor atentionari. Asa ca, imediat compania si-a confectionat propriile masti si ne-am aprovizionat cu dezinfecanti. Multe instructiuni care le auzeam la televiziunea italiana le transmiteam aici la fabrica. La un moment dat, pentru a face ca oamenii sa inteleaga importanta de a purta masca in fabrica, pentru ca niciunul nu vroia sa si-o puna, toti incercau sa scape de toate aceste reguli, a trebuit sa le impun. Intr-o zi am facut o adunare si am zis ca “trebuie sa intelegeti aceasta problema. Ce facem? Stiu ca nu vreti sa purtati mastile, stiu ca doriti sa va simtiti liberi. Spuneti-mi voi ce trebuie sa va fac, ce trebuie sa faca administratia pentru a va putea obliga sa purtati masti? O doamna mi-a zis: – Ne luati salariu de o zi. – Bine, am spus. Este bine pentru toti?
-Da.
Ca urmare, toate si-au pus mastile, au devenit foarte atente, foarte riguroase in a-si dezinfecta mainile si incaltamintea la intrare. Am fost norocosi si bravi sa tinem virusul inafara fabricii. Pina in prezent, clar ca am avut unele cazuri, dar le-am depasit cu usurinta. Nu am inchis niciodata fabrica, in comparatie cu alte companii, tocmai pentru atirnarea pe care am avut-o din prima clipa si mai ales am reusit sa depasim si financiar, economic si profesional momentul, pentru ca aveam in depozit deja multa materie prima pentru sezon. Deci, neinchizand si avand materie prima pentru sezon, care deja ajunsesera, am reusit sa continuam activitatea noastra in liniste, am reusit sa pastram linia, chiar daca cu o pierdere economica, dar in orice caz am reusit sa supravietuim tuturor acestor lucruri.
- Antonio, care sunt produsele confectionate de fabrica si pe ce piete sunt exportate? Care sunt principalele marci confectionate?
La moment facem toate marcile. Nu am de gand sa fac nume pentru ca…. nu are rost sa facem nume, oricum lucram. Facem exclusiv marci. Exportam mult, 95% – in Italia, putin in Rusia. Produsul – tricotaj in genere, atat pentru copii, cat si pentru femei si barbati. Folosim materii prime de calitate, mai ales din Italia.
- La ziua de azi cati angajati aveti?
La moment suntem aproximativ 120 persoane.
- Dar inainte de pandemie, in vremurile bune cand se gasea forta de munca?
Sa zicem ca in momentele mai bune am fost si 350 angajati. De-a lungul anilor treptat a scazut numarul persoanelor si a scazut inca si necesitatea producerii. In prezent avem nevoie de 30 de persoane imediat, dar, din pacate, iata conform discursului de mai sus, ca nu gasim lucratori chiar daca incercam mereu sa fim in concordanta cu salariile pietei.
- Am auzit ca ultimele tendinte sunt de a muta munca din China catre tarile vecine cu Europa si Europa insasi. In sectorul tau ai inceput sa simti aceasta tendinta?
Da, desigur, tendinta este, e o situatie reala, cel putin din ceea ce cunosc eu. Pentru noi, insa, in acest moment este inca complicat, deoarece suntem comparati cu China. Adica, va explic. Un tricou care, va spun o cifra ca exemplu, poate sa coste 10 euro produs in Moldova, acelasi tricou in China se produce cu 1,5 euro. Este clar ca atunci cand clientul vine si te intreaba pretul, ii spui vreo 10 euro, el imediat spune “dar in China costa 1.5 euro”. Raspunsul meu, sa zicem, in gand, este „ intoarce-te in China, ce faci in Moldova?”. Clar ca apoi, vorbind, se dovedeste ca un transport astazi din China costa circa de 6-7 ori mai mult decat inainte de pandemie cu doi ani in urma. Stiu ca un container din Cina costa in jur de 1000 USD, astazi vorbim de 9000 euro. Deci costurile s-au schimbat mult. Doar asta ar trebui sa-l faca pe client sa inteleaga, sau chiar clientul intelege ca din toate punctele de vedere, Moldova ar putea fi, intr-adevar cred ca este o tara, in care inca putem fi foarte competitivi cu aceasta situatie din China.
- Daca pot sa fac o precizare. Anterior costul unui tricou in China era di 1.5 euro si in Moldova de 10 euro. Aceasta se datoreaza faptului ca salariile in China sunt mult mai mici sau pentru ca eficienta muncii este mai inalta? Sau ambele, sau suntem la jumatate?
Din pacate, eu nu cunosc China bine. Prin urmare, ca sa dau date precise e complicat pentru mine. Cu siguranta in Moldova nu este eficienta. Sa zicem ca intotdeauna am considerat, cel putin in ultimi 5 ani, ca pentru un angajat italian, cu care eu pot face o buna comparatie, era nevoie de 3 angajati moldoveni pentru a avea aceeasi eficienta. Astazi lucrurile s-au imbunatatit putin in interiorul companiei mele, nu stiu ce se intampla in alte companii, in cadrul fabricii noastre, sa zicem, ca suntem mult mai aproape in prezent de angajatul italian, chiar daca sunt inca multe dificultati.
Daca inainte era nevoie de 3, acum este nevoie de 2.
Sa spunem mai putin de doi. Suntem buni. Pentru ca trebuie sa fim buni.
- Ca antreprenor cu o larga cunoastere a pietei moldovenesti si, clar, a celei italiene, ce perspective vedeti in colaborarea dintre RM si Italia pe plan economic?
Este greu sa vorbesc despre aceasta si sincer nu am pareri.
- Care sunt planurile (visele) tale pentru urmatorii 23 de ani?
Cu siguranta as vrea sa ajung sa vad compania intr-o situatie mult mai productiva si mai importanta. Sa pot spune ca am o companie in Moldova care functioneaza si eu pot sa o vizitez numai din cand in cand, pentru mine acesta ar fi un frumos obiectiv. Este un obiectiv pe care i-l pun mereu mai degraba in fata mea.
